«
Previous

منھانمنھہ

»
Next
मुंहांमुंह muṅhāṅ-muṅh, adj. & adv. =muṅhā-muṅh, q.v.s.v. muṅh. H P منہاءی manhā`ī(prob. for manā`ī, fr. manā, corr. fr. A. منع man), s.f. Forbidding; prohibition.
Origin: Hindi